Jescu. Săftescu-Jescu

După o perioadă destul de liniştită în ce priveşte mondenităţile şi activităţile de socializare, am ieşit aseară, ca între fete, la un Depeche Mode Party în probabil cel mai hipsteresc bar din Timişoara.

Acum, nu ştiu dacă am îmbătrânit eu între timp sau răceala încă îmi joacă feste, dar mi s-a părut extrem de mult fum. Inuman. Irespirabil. Am mers la baie la fiecare 10 minute doar ca să pot respira. Iar oamenii din jurul meu continuau să fumeze cu nonşalanţă. Ceea ce m-a determinat să îmi pun câteva întrebări:
(more…)

I l-am făcut eu azi, lui Ovi.
Mă doare gâtul aşa tare, că nu pot scoate nici un sunet. Tăcere totală.
Oare el ce îmi ia ca să egaleze acest miracol al lui Dumnezeu?

Stând cu căştile pe urechi şi zeci de taburi desshise, mi-am dat seama de două consecinţe negative pe care le-a avut tot boom-ul ăsta tehnologic asupra mea.

1. Nu mai salvez muzică

Printr-atâta Trilulilu, Zonga, Youtube şi Last Fm, eu am încetat să îmi mai salvez muzică şi să o ascult în winamp. Înainte făceam foldere şi subfoldere în funcţie de genuri, trupe, albume şi stări de spirit. De mai mult de un an însă, nu cred că am mai adăugat vreo melodie la colecţie. Sunt un om foarte comod, aşa că m-am bucurat iniţial că economiseam timp şi energie. Dar acum parcă mi-e necaz.

2. Nu mai scot poze
(more…)

Nu știu cum e în alte părți ale țării, dar în Timișoara, în momentul în care suni să chemi un taxi, trebuie să spui și unde vrei să ajungi. Astfel, fiecare taximetrist își face un calcul aproximativ și decide dacă se merită efortul de a accepta cursa sau nu.
(more…)

Şi mi-a plăcut. În ultimii doi ani, cred că am auzit atâtea lucruri diferite despre sportul(?) ăsta, încât nu mai ştiam ce să cred. Ba că e doar aşa o zbânţuială mică, de mântuială, ba că e foarte antrenant şi scoate untul din tine. Ei bine, după şedinţa de aseară de la Alana’s, eu aş miza pe a doua variantă. Bine, probabil că depinde şi de instructor şi de condiţia fizică a fiecăruia. Cert e că mie îmi tremurau picioarele ca piftiile când am ajuns acasa şi nu sunt tocmai o legumă într-ale efortului.
(more…)

Cea mai mare provocare pentru un om care gândeşte în cuvinte este să îl pui să gândească în imagini. Să sugrume expresii în culori, să înghesuie metafore în linii şi sarcasm în semne. Nu e tortură mai mare pentru un guraliv fără pereche decât să îi ceri să cuprindă un set întreg de valori, promisiuni şi idealuri într-un acronim simplu, serios şi extrem de lizibil.
(more…)

Nu ştiu dacă mă învârt eu în cercurile nepotrivite, dar deja fac alergie dacă mai aud pe cineva vorbind de clienţi. Nu ştiu dacă sunt de vină filmele americane, discuţiile din online sau doar capitalismul nostru neaoş, dar în ultima vreme orice om care face cuiva un serviciu numeşte acea persoană client.

Eu ştiu că dacă ai clienţi, pari mai important şi mai înstărit decât dacă ai doar colaboratori, parteneri sau simple cunoştinţe, dar uneori apelativul ăsta se potriveşte ca nuca în perete. În principiu, client este acela care cumpără ceva de la tine sau căruia îi livrezi nişte servicii contra cost.
(more…)

De ceva vreme am început să revăd The Nanny. Îmi era dor de vocea ei nazală și de umorul absolut inconfundabil al lui Niles. Și acum, după atâția ani, mi se pare foarte amuzant serialul ăsta. Iar copiii ăia joacă chiar bine. Ceea ce m-a făcut să mă întreb: ce s-a întâmplat cu ei?

Poate greșesc, dar eu nu-mi aduc aminte să îi fi văzut în vreun film de lung metraj. Ba, parcă pe tipa blondă și foarte slabă am văzut-o într-un film de mâna a doua în care juca și Cher. Dar în rest, nimic. (more…)

Dintre toate simptomele fireşti ale unei răceli, tuşitul este mereu supraestimat ca fiind un mesager al morţii. Mi-am dat seama de asta cu mult timp înainte, dar marea revelaţie am avut-o ieri, când mă întorceam de la toaleta universităţii şi mă îndreptam către sala în care aveam de ţinut seminarul.

Aflându-mă în momentul de început al unei răceli, fac şi eu ce face tot omul răcit: strănut, mucesc şi tuşesc. În ordinea menţionată aici le-am şi executat. Am strănutat, mi s-a urat sănătate din vreo 3 părţi ale culoarului lung şi gri. Am zâmbit, mi-am şters mucozităţile cu un şeveţel, după care am săvârşit sfânta treime a virozei şi am tuşit. Lung, măgăreşte, cu sunet amplificat de rezonanţa holului în care mă aflam. În acel moment, toată lumea m-a privit de parcă aveam cel puţin tuberculoză.

După ce m-am uitat urât la cei ce se uitau urât la mine, mi-am dat seama că aceeaşi reacţie o am şi eu dacă tuşeşte cineva zgomotos şi zemos lângă mine. Mă depărtez cât pot, gândindu-mă că rata mortalităţii va creşte curând. Iar apoi mă întreb dacă lupusul pe care probabil respectivul îl poartă e contagios şi încerc să plec cât mai departe de omul tuşitor.

Recunoaşteţi că şi voi faceţi la fel! Hai, recunoaşteţi, că dacă nu, tuşesc pe voi.

Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare

Mai întâi, ai pătruns în sufletul tuturor celor care ţi-au văzut profilul. Am înţeles, că doar curiozitatea e firească fiinţei umane. Apoi, ţi-ai aflat numele de indian. Am trecut şi peste asta, că poate ţi-a părut exotic.

Dar ai cam întrecut măsura. Ai văzut în ce condiţii o să mori, cât la sută eşti înger şi cât eşti drac, iar acum afli printr-un click cât de bogat o să fii?!?
Şi toate astea în vreme ce Urania şi Zuckerberg s-au aliat într-un maraton al predicţiilor astrologice care mai de care mai stupide: vezi AICI ce hârtie igienică să foloseşti în funcţie de zodie! Află ce ciorbă le place bărbaţilor gemeni!
(more…)